Foto: Radio Tg.Mures/Raul Hategan Blog Vorbe din pălărie: Cea mai cruntă formă de neglijare
Se spune că suma viciilor este constantă. Prin anii ‘60, aceasta se transpunea în expresia „Sex, Drugs and Rock and Roll!” (Sex, droguri şi Rock and Roll), dar acum viciile s-au multiplicat şi diversificat. Şi vârsta de la care viciile încep să se manifeste pare a scădea de la an la an.
De curând, mi-a povestit un amic o întâmplare care mi-a şi dat inspiraţia pentru acest material. Îmi spunea amicul meu că, fiind la o masă cu mai multe rude, un grup de fete cu vârsta cuprinsă între 12 şi 14 ani „butonau” cu aplomb I-phone-urile pe sub masă. Se „dădeau” pe Facebook şi, probabil, în acel limbaj al tinerei generaţii care nu ţine cont de gramatica limbii române, făceau mişto de adulţii prezenţi la eveniment. Nu o să fac acum o teorie de genul „tinerii din ziua de azi”, pentru că am fost şi eu la vârsta aceea şi aveam şi eu viciile mele, chiar dacă nu erau computerizate. Dar n-am putut să nu mă gândesc la cei care se fac, într-o mare măsură, responsabili de viciile informatizate ale tinerei generaţii. Pentru că, dacă cei mici nu stau acasă la masă cu părinţii să poarte conversaţii şi fiecare membru al familiei stă în colţul lui cu tableta, telefonul sau laptopul (ca partener de conversaţie), dacă socializarea nu se mai face în parc sau la cofetărie, ci doar în mediul virtual, nu trebuie să ne mirăm că stă să crească o generaţie oarecum handicapată.
Desigur că Internetul este un instrument util, dar de aici până la a ne trăi întreaga viaţă în mediul virtual e cale lungă, şi depinde doar de adulţi să înveţe copiii cum să trăiască cu adevărat. Există destui părinţi care îşi neglijează plozii şi nu că nu le-ar oferi acestora condiţii materiale decente. Îi neglijează ignorându-i, fie din lipsă de timp, fie din lipsă de aplecare către buna-creştere. Este cea mai cruntă formă de neglijare, chiar dacă nu este pedepsită de lege, pentru că acei copii se refugiază într-o lume virtuală şi nu învaţă ce înseamnă viaţa reală.
Sanda Viţelar
