Foto: Radio Tg.Mures/Raul Hategan Blog Vorbe din pălărie: Concertul de Anul Nou şi poşeta buclucaşă
Săptămâna trecută am fost la concertul Filarmonicii de Stat din Tîrgu Mureş organizat cu prilejul trecerii într-un nou an.
Toate ar fi fost bune şi frumoase (nu comentăm actul artistic, pentru că nu suntem specialişti), dacă am fi apucat să-l ascultăm foarte atent, fiindcă trebuie să vă spun că ne-a împiedicat…o poşetă buclucaşă.
Geanta cu pricina aparţinea unei doamne în vârstă, cu părul şi puloverul mov, să se asorteze. Stimabila şi distinsa doamnă a deschis, încă de la primele acorduri ale valsului lui Strauss, caietul- program. După ce l-a fâşâit bine pe tot parcursul primei piese, am crezut că se va potoli. Nici pomeneală. Doamna, care stătea la doar câteva scaune de locul meu, avea nevoie, deh, aşa e vârsta, de două perechi de ochelari. Una pentru distanţă, una pentru citit. Cum distanţa dintre ochii săi şi caietul- program solicita ochelarii de citit, doamna noastră începe să moşmondească poşeta. Şi bagă acolo o pereche de ochelari, scoate altă pereche de ochelari şi mai fâşâie o dată caietul- program.
După prima tură de aplauze, am sperat că femeia se va potoli, însă nu observasem că, pe motiv de două perechi de ochelari ţinute în mână, dar şi din cauza faptului că doamna ţinea şi ea să aplaude, poşeta ei s-a revărsat pe jos.
Începe a doua piesă. O foială neîncetată şi bocănituri uşoare nu mă lasă, din nou, să ascult. Domna cu părul mov depune, cu o diligenţă şi agerime surprinzătoare pentru vârsta ei, toate eforturile necesare pentru recuperarea bunurilor din poşetă. Cum nu încape sub scaun, sondează cu umbrela pe dedesupt, doar-doar o reuşi să dea peste preţioasele obiecte. În tot acest timp pufăie a supărare. Domnul de lângă ea aprinde chiar lanterna de la telefon pentru a o ajuta să vadă mai bine.
Mai trec două-trei piese în făşâieli, pocănituri şi pufăieli, până cînd doamna catadicseşte să se potolească că, deh, e greu să aştepţi pauza pentru a-ţi aranja lucrurile.
Lăsând deoparte nesimţirea femeii, trebuie să remarc că nicio persoană din jur nu a îndrăznit să-i atragă atenţia să se potolească.
Părul mov, puloverul croşetat şi mirosul de naftalină impun respect, iar dacă persoana care se comporta aşa ar fi fost cu ceva zeci de ani mai tânără, cu siguranţă nu s-ar fi putut bucura de o asemenea indulgenţă.
Nu de alta, dar peste 70 de ani se pare că ţi-ai câştigat dreptul de a arăta penibil cu părul mov sau verde, dar şi de a fâşâi şi pufăi constant la filarmonică.
Sanda Viţelar
