Foto: Radio Tg.Mures/Raul Hategan Blog Vorbe din pălărie: ”Doamnei diriginte, cu dragoste
Săptămâna aceasta elevii sunt peste tot, oriunde întorci capul dai de un grup mai mare sau mai mic. E săptămâna ”Școala Altfel”. În principiu, nu am nimic împotrivă, foarte bine că elevii mai ies din sălile de clasă și se plimbă pe la diverse instituții ca să vadă cum funcționează lucrurile.
Pe vremea mea, Doamne, cât urăsc expresia asta, nu exista așa ceva. Norocul nostru, însă, cu doamna dirigintă. Era profesoară de istorie și geografie și, timp de patru ani de gimnaziu, vă spun sincer că nu am simțit nicio secundă că am avea nevoie ca școala să fie altfel prin decret ministerial.
Doamna dirigintă înțelegea să ne învețe ceva mai mult decât materia din manual, iar orele de dirigenție nu erau destinate mustrărilor pentru absențe sau pentru celelalte năzbâtii, nu puține, pe care noi găseam de cuviință să le facem.
Orele de dirigenție erau dedicate discuțiilor de toate felurile, am vorbit despre sex, despre droguri și fumat, am avut invitați care ne-au povestit tot ce astăzi găsim pe internet. La vremea respectivă prietenul Goagăl nu era încă inventat.
Am discutat și despre Dumnezeu și despre fizica moleculelor, ne-am dus la toate muzeele din oraș și nu exista trimestru în care să nu facem cel puțin două excursii. Și astea nu erau la spa, erau la case memoriale, la cetăți și mănăstiri, la muzee și peșteri, oriunde era ceva de învățat.
Nu am avut nevoie de un proiect național, pentru că am avut un dascăl adevărat, care a înțeles că menirea sa este să ne deschidă mințile la tot ce este în jurul nostru.
Sanda Vițelar
