Foto: Radio Tg.Mures/Raul Hategan Blog Vorbe din pălărie: Povestea mufei sau despre cum să pleci bou şi să te-ntorci vacă
A fost odată ca nicodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, o după-masă de vară în care, aflându-mă în plin proces de renovare a garsonierei, o bună şi dragă prietenă mă primeşte în gazdă, nu de alta, dar mă săturasem de dormit în praf şi de căutat haine prin saci bine legaţi.
Ajungând la ea şi pregătindu-ne să ne organizăm îmi spune că nu-i merge un televizor, dar că în camera în care urma să dorm eu TV-ul e funcţional doar că nu găseşte mufa necesară pentru a lega cablurile, mă rog, un sistem pe care nu l-am priceput eu foarte bine.
Ideea e că ne-am pus pe căutat mufa cu pricina şi, minune mare, mufa nicăieri. Nici acolo, nici acolo, nici sub covor, nici pe dulap, nici în sertarul acela de există în orice casă în care găseşti orice numai ce ai nevoie nu.
Prietena mea rămâne fixată pe mufa cu pricina degeaba am încercat eu să-i explic că nu-i musai să mă uit la TV. Pot să trăiesc foarte bine şi fără. Ei, dar ştiţi cum e când nu găseşti ceva, te frustrează de nu mai poţi să dormi şi să mănânci liniştit.
I-am spus că mufa va apărea când se aşteaptă mai puţin, dar ea nu şi nu.
A doua zi se duce stimabila doamnă la magazin să cumpere altă mufă. Eram cu ea aşa că am asistat la toată conversaţia:
Ea: Mufă din aia, aşa şi aşa (explicaţii mai mult desenate cu mâinile că, deh, nu ne pricepem la limbaj specializat de mufe)
Vânzătorul: Avem, sigur că da, vă aduc imediat.
Vine omul cu o mufă, prietena mea îi spune că nu e bună, că nu se potriveşte că nu e nu ştiu cum. Omul insistă, doar ştie el mai bine, că asta e mufă de care are nevoie. Cumpărăm mufa, mergem cu ea acasă şi…surprize, surprize, mufa nu se potrivea. Nervoasă, prietena mea decide să se întoarcă la magazin să se lămurească cu vânzătorul dar pe drum îşi aduce aminte că există un magazin specializat în zonă. Intră mai bine acolo, urmează alte explicaţii, lămuriri.
Eu o aşteptam la ea acasă relaxată, căci, din nou, nu ţineam musai să mă uit la televizor, când o văd că apare cu vreo zece metri de cablu coaxial în mână şi emiţând replica: „asta înseamnă să pleci bou şi să te întorci vacă.”
Ei, care era problema, televizoarele ei erau pe stil vechi, cică, adică nu plasme de ultimă generaţie, mufele şi cablul ca atare. Dar, cum aşa e în capitalism, mufe pe stil vechi nu se mai fac, numai pe stil nou (nu mă puneţi să explic diferenţele, chiar nu mă descurc). Ideea e că trebuia să-şi re-cableze şi re-mufeze femeia tot sistemul.
La acel moment am lăsat-o baltă, mufa veche era de negăsit şi doar nu era să ne apucăm noi două de schimbat cabluri TV şi mufe.
Timpul trece, eu mă întorc la mine acasă, prietena mea îşi vede de viaţa ei. După câtva timp îmi spune că a vorbit la furnizorul de cablu şi va veni un specialist să-i rezolve cablurile şi mufele. Zis şi făcut, vine omul, schimbă ce are de schimbat şi pleacă.
Ei, dar să vezi minunea, nu iese bine omul pe uşă că se apucă prietena mea să adune din camera după el când, ce să vezi, mufa buclucaşă apare ca din senin dintre elemenţii caloriferului unde se pitise bine la ultima curăţenie generală.
Morala este simplă, dacă un obiect nu vrea să fie găsit, poţi să-l cauţi până la Paştele Cailor, cu siguranţă va apărea când nu vei mai avea nevoie de el.
Sanda Viţelar
