Foto: Radio Tg.Mures/Raul Hategan Blog Vorbe din pălărie: Recunosc cu mâna pe inimă: SUNT HANDICAPATĂ!!!
Umblăm ca pe ace în ţărişoara noastră, nu mai putem spune sau scrie tot ce vrem, pentru că trebuie să fim mai mult decât politically corect (corecți?), ca nu cumva să supărăm, ofensăm, discriminăm pe cineva.
Orice cuvânt impropriu folosit, chiar dacă autorul doreşte să-l folosească în sens figurat, îi poate aduce acestuia o sesizare urmată de amendă de la Consiliul Antidiscriminare.
Nu putem spune, de exemplu, despre personajul X, care face conferinţe de presă, că pute de-ţi mută nasul, nu cumva să-l discriminăm. Nu putem spune despre politicianul Y, care scoate numai indepţii pe gură, că e idiot, nu cumva să-l jignim, că doar „foncţia” bate „entelectul”. Nu putem spune că ţiganii răscolesc gunoaiele, nu cumva să-i discriminăm. Şi exemplele ar putea continua.
Am purtat de curând o conversaţie cu cineva pe această temă şi am ajuns la concluzia că, la noi, comportamentul decent, politeţea, bunul simţ au ajuns să te transforme într-o persoană cu handicap. Doamna cu care discutam îşi punea problema în felul următor:
Dacă eu îmi cresc copiii să arunce gunoiul în coşul de gunoi, să vorbească frumos, să-şi aştepte liniştiţi rândul la coadă la magazin ş.a.m.d., nu îi „handicapez” cumva pentru viitor? Ei ies pe stradă şi-l văd pe X aruncând din maşină pe jos, se duc la magazin şi vin pachet de nervi din cauza nesimţirilor întâlnite, oare nu vor veni peste câţiva ani să-mi spună că i-am crescut prost? Că nu i-am pregătit pentru viaţa adevărată?
I-am răspuns, în calitate de copil crescut în litera şi spiritul bunei-cuviinţe, că exact aşa se vor simţi, handicapaţi, şi că eu însămi mă simt aşa de multe ori, pentru că vorbesc frumos cu vânzătoarea care îmi trânteşte produsele pe bandă, de parcă e la descărcat cartofi, şi ea îmi aruncă priviri de superioritate, pentru că îmi aştept politicos rândul şi altul vine şi mi se bagă în faţă, călcându-mă pe bombeu, pentru că mă plimb cu geanta plină de hârtii şi ambalaje iar alţii le aruncă pe unde îi taie capul, pentru că…am ajuns să trăiesc într-o ţară în care, dacă respecţi normele elementare de bun-simţ, ajungi să te simţi extraterestru.
Sanda Viţelar
