Cum e văzută educaţia sanitară în şcolile din Mureş
Copiii din România vor avea la şcoală ore de educaţie sanitară şi nu de educaţie sexuală, a decis zilele trecute Camera Deputaţilor, modificând legea cu privire la protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Unii spun că un psiholog e potrivit să le vorbească elevilor, alții optează pentru profesorul de biologie ori cineva din afara școlii, elementul sensibil fiind cel sexual, fiindcă despre sănătate sau igienă oricum se face vorbire.
Însă condiţia din lege, ca părinţii să îşi dea acordul pentru participarea copiilor la aceste lecţii, ar putea să blocheze, parțial sau total pe alocuri, predarea materiei.
Carmen, mamă a doi copii și profesoară la o școală din Tg. Mureș, e de acord cu implementarea acestui tip de educație, pentru care, spune ea, e nevoie de mai mult de o oră pe săptămână:
E o problemă sensibilă, și e nevoie să se țină cont și de inocența copilului, atâta câtă mai există, dar adolescentul trebuie să aibă informațiile corecte. Ei află prima dată de pe net, înainte de școală. E un impact care nu știu dz acă poate fi conciliat, aici e nevoie și de concursul părintelui. Ca mamă știu clar că trebuie să îmi controlez copilul la ce se uită, dar în ziua de astăzi 10% nu putem. De aceea, trebuie să fie omul potrivit care să știe și cum să transmită informațiile și eventual să contracareze efectele unor vizionări nepotrivite. Pentru că unora le vine mai ușor să vorbească despre educația sexuală. Să vină oameni din afară, cu programe bine țintite, de 3-4 ori pe semestru.
Directorul Colegiului Național ”Papiu Ilarian” din Tg. Mureș, Cristina Someșan, e adepta cooptării profesorilor de biologie la această nouă disciplină :
Pentru a preda această nouă materie, opțională sau nu, cel mai apropiat – așa mi se pare acuma, la prima vedere – este profesorul de biologie. Acesta este un cunoscător al specialității și în același timp este cadru didactic deci are o clasă la dirigenție, este pedagog.
În calitate de medic, deputatul de Mure; Florin Buicu susține că această educație sanitară trebuie împărțită pe toată perioada școlii, de la clasa pregătitoare până la liceu, în funcţie de vârsta copilului:
În anii de clasă pregătitoare, respectiv clasele întâi, a doua, învățăm copiii cum să se spele pe mâini, pe dinți, dar și componete legate de un stil de viață sănătos, ce și cum să mâncăm. Copiii trebuie să și cunoască inclusiv corpul dar asta nu înseamnă să limităm cunoștințele legate de educația pentru sănătate la componenta sexuală. Din perspectiva aceasta, Ministerul Educației ar trebui să vină cu niște norme clare, la care specialiștii în pedagogie, în funcție de anul în care vor avea loc aceste pregătiri, să împartă specific nivelul de cunoștințe care poate fi asimilat de fiecare copil în parte.
Nici reprezentanții Inspectoratului Școlar și nici directorii de școli nu se pronunță pe acest subiect, până nu sunt stabilite normele și conținuturile didactice de aplicare a acestei legi.
Până acum exista în curricula şcolară o materie opțională numită educație pentru sănătate, și era la latitudinea dirigintelui cum va fi ea predată.
Valeriu Russu
