Defilãri, ode închinate partidului şi conducãtorului iubit, dar şi grãtare, ieşiri la iarbã verde şi, mai presus de toate, o zi liberã.
Asta însemna, în urmã cu 12 ani şi mai bine, pentru tot românul, ziua de 23 august.
A fost odatã o vreme în care se stãtea la coadã, cu noaptea în cap, la retururi de pui numite, îndeobşte, „tacâmuri”. La zahãr, la ulei, la pufuleţi, la pâine pe cartelã, la baterii pentru lanternã, la un os cu urme de mãduvã pentru o sãlcie lingurã de ciorbã.
A fost o vreme când copiii îşi petreceau ziua stând la pândã la maşina de carne, ouã, conserve, ca sã dea alarma în tot blocul.
A fost o vreme în care, pentru o sticlã de lapte, trebuia sã te trezeşti la 4 şi jumãtate, dacã ai avut inspiraţia de a-ţi lãsa de cu searã plasa la uşa magazinului, în ordinea stabilitã.
ªi a mai fost şi ziua de 23 august, pe care românii o sãrbãtoreau din cu totul alte motive decât cele impuse de propaganda comunistã.
Dupã defilarea pregãtitã cu sãptãmâni înainte, românii se bucurau cu adevãrat – aveau în sfârşit o zi liberã.
Acum însã …
Sorina Bota
