Foto: Radio Tg.Mures/Raul Hategan Despre mecanica fluidelor sau cum scăpăm de întrebări existenţiale
Nu ştiu cum şi de ce, dar joia trecută, stând la o şuetă cu o prietenă, am ajuns să discutăm despre mecanica fluidelor. Nu pentru că am fi ştiut vreuna dintre noi exact ce înseamnă, nici pentru că ne-ar fi interesat în mod deosebit subiectul, ci pentru simplul motiv că sună interesant.
Totuşi, ca să nu ne răcim gura degeaba, am dat un google search, am ajuns pe Wikipedia şi am aflat următoarele:
“Mecanica fluidelor are ca obiect studiul fluidelor sub aspectul comportării lor mecanice. Mai exact, sunt studiate echilibrul (statica) și mișcarea (dinamica) fluidelor, precum și interacțiunile dintre acestea și suprafețele solide cu care sunt în contact. Este o ramură a mecanicii mediilor continue, domeniu care modelează materia la nivel macroscopic, făcând abstracție de comportarea la nivel atomic si nuclear. Mecanica fluidelor, cu precădere dinamica fluidelor, constituie un domeniu de cercetare activ cu multe probleme nerezolvate sau rezolvate parțial. Mecanica fluidelor poate fi formulată printr-un formalism matematic avansat bazat pe teoria ecuațiilor diferențiale și algebra complexă. Modelul matematic este obținut și prin întrebuințarea calculului numeric implementabil pe diverse programe CAE de simulare. De asemenea, folosind proprietatea vizibilității deosebite a curgerii, fluidele pot fi analizate comportamental prin metoda vizualizării traiectoriilor particulelor.”
Vă daţi seama că am renunţat să înţelegem după primele două fraze. Creierele noastre nu voiau să ştie de fapt aceste informaţii. Putem trăi bine mersi fără ele. Sunt convinsă că sunt importante, dar e mult prea obositor să le urmărești dacă nu ai cap de inginer.
Cum stăteam noi şi filosofam despre asta la o cană de ceai verde cu iasomie, din puţul gândirii s-a născut o problemă. De ce ne punem astfel de întrebări?
Avem uneori discuţii interioare în care ne întrebăm materia cenuşie de ce scoate la suprafaţa cortexului întrebări despre lucruri pe care, de fapt, nu vrem să le ştim şi cu atât mai puţin să le aprofundăm.
Rezonanţa, de exemplu. Sună interesant, şi probabil toată lumea a auzit cuvântul, dar, dacă nu eşti cumva vreun cercetător în domeniul fizicii, pot să pun pariu că nu poţi spune exact ce înseamnă. Aşa, aproximativ, ştim că ea există, că are o legătură cu viaţa noastră, dar exact ce este şi cum se manifestă nu mai știm.
Sâmbătă am amenajat un aparatament. Când spun “amenajat”, trebuie să se înţeleagă că am fost trei persoane care am frecat geamuri, lambriuri şi faianţă până ne-au sărit capacele.
Am făcut asta pentru prietena mea care îşi va instala acolo studioul de pictură.
Atunci am înţeles că nu avem nevoie nici de mecanica fluidelor, nici de rezonanţă. Să se ocupe alţii de ele. Noi avem treabă, în lumea reală a şti că apa curge e suficient iar exerciţiul fizic te scapă de întrebări existenţiale inutile.
Sanda Viţelar
