Foto: Radio Tg.Mures/Raul Hategan După zece ani…
Au trecut zece ani de când am terminat facultatea. Aici, în Tîrgu-Mureş, la „Petru Maior”, specializarea „Administraţie Publică”. Întâlnindu-mă cu fostele colege pentru a pune la cale reuniunea ce se cade a fi făcută după o decadă, am început să mă gândesc.
Cum au trecut aceşti zece ani? Unde-au zburat?
Nu mi se par nici mulţi, nici puţini, dar, tot stând şi reflectând, mi-am adus aminte că, în anul IV, un înalt funcţionar public a venit să le ţină o prelegere celor care, cel puţin teoretic, urmau să ajungă peste câteva luni în câmpul muncii. O parte din ei, desigur, doreau să îmbrăţişeze cariera de funcţionar public.
Nu am participat la dezbaterea cu pricina, eram cu o bursă Erasmus în Italia, dar una dintre colege îmi povestea siderată că invitatul cu pricina nu a scos o vorbuliţă despre ce înseamnă să fii funcţionar public. A vorbit despre producţia de lapte a judeţului şi despre cât stăm noi de bine la acest capitol.
Anii au trecut şi, aşa cum era de aştepat, o parte din foştii mei colegi lucrează în administraţie, sunt în sistem. Eu am ajuns în presă, în afara sistemului, aparent, dar într-o poziţie din care văd, aud şi simt tot ce se petrece înăuntru.
Îmi aduc aminte prima şedinţă de Consiliu Local la care am participat ca reporter. Nu am înţeles nimic, ce făceau oamenii aceia acolo nu avea nicio legătură cu ce am învăţat noi la facultate. Îţi puteam spune, din somn dacă mă trezeai, toate regulile după care un astfel de consiliu ar trebui să funcţioneze. În practică, nu se aplica nici una măcar.
După zece ani de când am terminat facultatea realizez că trăiesc un paradox. Pe de o parte, toate informaţiile primite în acei ani mi-au folosit la un moment dat. Pe de altă parte, nimic din ce am învăţat noi nu se aplică în practică.
Îl înţeleg acum pe înaltul funcţionar care a vorbit despre lapte. Dacă ar fi vorbit despre ce înseamnă cu adevărat sistemul, despre cum funcţionează el şi despre rolul studenţilor din sală ca părticică a acestui sistem, nu s-ar mai fi dus nimeni să susţină examenul de licenţă. S-ar fi reorientat cu toţii. Un motostivuitorist în Danemarca poate câştiga şi 3.500 de euro pe lună.
Sanda Viţelar
