Foto: Radio Tg.Mures/Raul Hategan Je suis?
Toată lumea, dar absolut toată lumea, îşi dă cu părerea despre atentatul de la Paris. Nu sunt mai cu moţ, aşa că am şi eu părerile mele despre evenimentele petrecute în capitala Franţei. Am discutat şi eu la birou despre asta şi, după ce am stat toată ziua să mă gândesc ce să scriu pe blog, am decis să mă abţin.
Părerile mele personale nu le consider importante în acest caz şi nu vreau nici să dau dreptate vreunora dar nici să îi critic pe alţii. Subiectul este unul sensibil din mai multe puncte de vedere, aşa că, da, mă abţin.
Acestea fiind spuse, m-am decis ca astăzi să vă vorbesc despre respect şi toleranţă.
DEX:
RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la(sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva)la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din fr. respect, lat. respectus.
TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant.
TOLERÁNȚĂ, toleranțe, s. f. 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel. 2. Obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc. 3.Abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs. ♦ (Tehn.) Diferență dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni. – Din fr. tolérance.
Ne considerăm fiinţe evoluate, „entelectuale”, dom’le, vrem să fim peste toţi şi peste toate, să ne afirmăm ca specie supremă. Am inventat cuvintele de mai sus, le-am definit, dar ele, de fapt, nu înseamnă nimic. Nici cuvintele, nici definiţiile.
Ne dăm aere pentru că suntem informatizaţi, zburăm în spaţiu, vorbim de pe un continent pe altul în timp real, ne supraveghem cu aparatură ultraperformantă, dar stadiul nostru real de evoluţie e la genunchiul broaştei.
Stăm pe plaja de lângă supa primordială şi ne dăm mari pentru că am inventat cuvinte frumoase, forme fără fond, căci poţi oricând să te trezeşti dimineaţa şi să te duci la birou pentru a muri împuşcat. Aşa, pentru că atât suntem, de fapt, de evoluaţi. Şi unii, şi alţii.
Sanda Viţelar
