Foto: Radio Tg.Mures PPI cu Radu Florea-Corabia Papers
Despre un altfel de paradis fiscal. Pe când un Corabia Papers?
De la Bancomata- mireasa cu dinții de aur- și până la „mă bate țiganca asta împuțită”- catalogarea rasistă făcută la nervi dar public, Irinei Begu (numărul 33mondial WTA) de Caroline Garcia(decât 44WTA), de o franțuzoaică, creolă mai degrabă hispano decât blonda noastră româncă, nu e mare distanță în termeni de discriminare. Baiul e că astfel de gesturi devin tot mai dese. Mă gândesc la suporterii de la Eindhoven cum se distrau aruncând cu mărunțiș de la terasă cerșetoarelor, savurând și filmând apoi, desigur, spectacolul înghiontelilor. cu superioritatea imperatorului roman care arunca pâine mulțimii pentru a completa circul din arenă. Dacă până și ultimul om din țara asta cu pensie de trei sute de lei, se va fi simțit batjocorit de încă o nuntă de interlopi ale căror aurituri au ajuns să le scoată dinții buni din gură ca să-i înlocuiască cu varianta din aur, despre asta n-am nicio îndoială. Nu e prima dată. Batjocoriți afară, umiliți în țară și invers.
Acest semn al abundenței ilicite care se revarsă periodic pe străzile cu turnulețe din țară, de astă dată la Dunăre în Corabia,Olt ( tot un paradis fiscal mai degrabă on-shore decât off-shore de România) un astfel de breaking-news ar trebui să fie suficient ca și în cazul Panama Papers, pentru ca autoritățile fiscale să îi la numărat premolarii și plombele Bancomatei și ale nuntașilor aferenți. Dincolo de kitschul afișat sau de lipsa de bun gust- de care până la urmă nimeni nu poate fi nimeni acuzat- opulența afișată mediatic, la un astfel de eveniment cu parfum intens evazionist, trimite în fapt, un puternic mesaj subliminal- nedeclarat, dar afișat- al unei reușite sociale, cu tupeul grosolan sfidează tocmai normele sănătoase și decente ale majorității care trăiește în spiritul legii în societate.
Prin anii 90, în filmul lui Emir Kusturica „Pisica albă, pisica neagră”, care făcea ravagii pe la cinema, tocmai despre asta era vorba: despre viața unei comunități de romi contrabandiști cu petrol la Dunăre; prezentat într-o notă realist-satirică, dură pe alocuri, dar cu atât mai aproape de adevărul sintagmei “viața bate filmul” și parodiind trista răsturnare a valorilor produsă de goana după îmbogățire, regizorul a reușit să radiografieze, în prim-plan, dantura stricată a lumii balcanice. Zâmbetul complice și hâd dar aurit, al șefilor de clan din scena de final rostită într-o superbă engleză de baltă, până la urmă chiar asta făcea: sfida sistemul și valorile sale așezate în litera legii.
Câtă vreme o mireasă trasă în aur și cristale până la gingie va fi reper al succesului social în România, chiar și numai la Corabia- by the way, pentru dacopați: Sucidava, fosta reședință a tribului getodacic al sucilor- să nu ne mai mirăm că periodic, Occidentul- sufocat de problemele lui pentru care nu mai are soluții- se satură de conaționalii noștri și ne tratează pe toți la grămadă.
Am zis și eu, n-am dat cu parul…!
comentariu de Radu Florea
