Foto: Radio Tg.Mures PPI cu Radu Florea-Fotografie de grup cu penali
Poză de grup cu penali
La titul unui roman- „Fotografie de grup cu doamnă” cum se numea o carte lui Heinrich Boll, pe care am citit-o în adolescență doar pentru că m-a incitat titlul, unul neobișnuit pentru lectura de liceu a anilor 70,80 – m-a dus gândul în aceste zile, urmărind înscrierile pe ultima sută de metri în cursa pentru alegerile locale din 5 iunie. Numai că am văzut și vedem grupuri-grupuri de potențial aleși, unii chiar în exercițiul funcției publice, de condamnați în primă instanță, condamnați definitiv cu suspendare, de foști condamnați cu pedeapsa executată; prin urmare mai albi, mai curați cu detergentul-minune de la beciul domnesc ieșiți într-o stare de Zen, de zici că nu ei, ci sosiile lor au fost la mititica.
Avem de toate în această campanie pentru comunitățile din România. Pentru primării, consilii locale și județene. Pentru oameni și locurile în care trăiesc ei. Pentru ca cetățenii să trăiască mai bine, mai sigur și mai decent. Cetățeni, respectați chipurile, de semenii lor și de sistemul care între două cicluri electorale, îi despoaie lunar pe toate părțile, de nu scapă de taxe și impozite nici la pensie după ce au cotizat o viață întreagă. Nu scapă, nici la bal nici la spital, după ce au cotizat o viață întreagă la sănătatea nației.
Cu un corpus social cancerizat până la măduva sa instituțională, ar trebui să nu mă mai mir că în România lui 2016, avem foști pușcăriași care intră în cursa pentru primăria aferentă de sector sau de cartier, de oraș și de comună. Mai grav este nu faptul că aceștia cred că li se cuvine să reprezinte o societate care s-a bazat pe, și a elogiat cumetria, nepotismul și șpaga. Mai grav e că se cred cei mai pricepuți la toate, au ajuns de ne dau și lecții de morală. De săptămâna viitoare vor face și pe cavalerii dreptății în cursa electorală cu seninătatea cu care plutește lebăda pe ape.
Siderat de această realitate a penalilor care au invadat alegerile locale din România în acest an electoral parcă mai mult ca niciodată, m-am dus ieri vreo câteva ore bune cu documentarea pentru subiectul rubricii, la litera legii! Că nu-i așa?! nimeni nu-i mai presus de ea, legea…În cea cu nr. 393 din 28septembrie 2004, legea referitoare la statutul aleșilor locali, modificată- precum reforma învățămăntului românesc de nu mai puțin de 12 ori până anul trecut- scrie negru pe alb la art.9 aliniatul 2, pentru consilierii locali și respectiv la art.15, același aliniat 2 cu paragrafe identice, dar pentru primari și președinți de CJ-uri, cum că mandatul alesului local încetează înainte de termen doar în cîteva situații. Între acestea, la subpunctul f, se află prevederea și aici citez din lege, “calitatea alesului local-consilier local sau județean, primar sau președinte de consiliu ju-dețean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri….citez acum din nou: „dacă (alesul, n.red.) e condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la o pedeapsă privativă de libertate”, sau la g) „punerea sub interdicție judecătorească” sau la h) “pierderrea drepturilor electorale”. Și cum condamnarea penală cu suspendare nu e “privativă de libertate”, iată de ce fără nicio problemă de conștiință până marți seara, s-au umplut listele pentru aleși noștri ca brazii, din colecția de primăvară-vară, ediția 2016!
Un articol din aceeași lege cu statutul aleșilor locali, (nr.393 pe 2004), vine să accentueze semnul întrebării asupra sănătății sociale a neamului în care m-am născut: dacă ai fost condamnat penal chiar și numai în primă instanță ori definitiv cu supendare, tot condamnat se cheamă că ai fost pentru ceva ilegal, nu?! Atunci cum se pupă, alesule- trecutul tău recent sau chiar prezentul continuu- cu obligațiile de „cinste și corectitudine” de la art.49 sau cu cele de “probitate și discreție profesională” de un articol mai sus, cel cu nr.48?
Am întrebat și eu, n-am dat cu parul…
comentariu de Radu Florea
