Foto: Radio Tg.Mures PPI cu Radu Florea-Lunea neagră
Lunea neagră
Aflu că numărul bucureştenilor care suferă de o formă de depresie crește. Și nu numai al lor. A apărut și-n România ultimilor ani, la suprafață, fenomenul îngrijorător al ascendenței bolilor mintale. Al problemelor la cutia cu gânduri, cum hâtru zicea un văr de al meu, cândva. Dumnezeu să-l odihnească. Nebunul satului a existat mereu, acum însă nu mai e unicat…Adevărul e că s-a întețit ritmul vieții, presiunea cotidianului de la muncă, de acasă, de a ține pasul cu tot și cu toate. Și timpul pare să zboare, săptămâna se încheie la fel de repede cum a început, orele zilei fug, imediat se face seară și te întrebi ce-am făcut astăzi? Oare a meritat ziua pe care am trăit-o? Am o mulțumire pe ziua de azi sau am pierdut vremea?
Ritmul galopant al prezentului nu are cum să nu lase urme. Dacă mai acum câteva zeci de ani viața era mai simplă în jaloane- desigur și din lipsa unor perspective sociale, aici mă refer înainte de 89, măcat atunci ritmul natural, al Mamei Natură, era mai integrat în mersul vieților noastre. Astăzi, dependența de niște resurse- chiar dacă la un întrerupător distanță- și interacțiunea multiplă cu factorii din jur cresc presiunea asupra minții umane. Mereu trebuie să facem alegeri și nu oricum, ci sub presiunea timpului. Mai mereu timpul nu ne ajunge și la ceva parcă trebuie să renunțăm de fiecare dată, să amânăm ceva că n-a mai încăput în programul zilei.Divertismentul, când este, se consumă și el în viteză; mult și dintr-o dată, poate chiar un fals, o amăgire, nu o decuplare autentică. Despre relațiile între oameni, ce să mai vorbesc. Sunt tot mai greu de strunit înspre adevăr, autentic și de durată. Conflicte apar dintr-o vorbă sau o privire, altfel decât te așteptai. Nu ne mai acordăm timp și răbdare. Crește irascibilitatea dar și lipsa de încredere, competitivitatea între semeni. Motorul reușitei sociale e cel care ne uzează poate cel mai mult. Și atunci începi să dai rateuri, poate clachezi, ba chiar apare boala, depresia.
Ce-i de făcut? Apar specialiști și pseudovindecători buni la toate, orice metodă e bună că… ți-am spus eu, am auzit la cutare… . Prea puțin suntem dispuși să ne ascultăm vocea interioară. Poate că am afla multe și chiar am rezolva câte ceva doar prin forțe proprii.
Zic și eu, că nu dau cu parul…
Raspunsuri
Tema de azi este cu adevărat omniprezentă în viața cotidiană românească și nu numai.
În abordarea D-voastră faceți vorbire și trimitere la mai mulți factori care ne influențează viața și munca,existența zilnică.
De la sănătatea mintală, muncă și timp liber,relațiile și comportamentul interuman și nu în ultimul rând ce și cum ne-ar putea însănătoși și bucura viața, relativ foarte scurtă pe acest pământ, este o problemă colectivă și (sau) individuală!?
Se știe că mediul influențează omul și ca atare schimbările bruște produse în viața noastră, a românilor, lasă urme în gândirea și comportamentul individual și colectiv.
Eu aș vrea să reamintesc faptul că noi făcând parte din categoria popoarelor de sorginte latină avem un comportament coleric,impulsiv și implicat.
Dintotdeauna ne-a plăcut să privim în ograda vecinului, să vedem ce-i face capra și dacă a lui moare se roagă să moară și a mea.
Apoi constatăm că starea de spirit în privința muncii este scăzută la majoritatea. În acest sens este relevant numărul mare de pensionari și asistați sociali, care stau prin parcuri , bat străzile sau îi vedem așteptând la porțile instituțiilor publice.
Ce pot și fac în fapt aceste categorii? Discută, de cele mai multe ori în contradictoriu,se plâng de guvernanți și politicieni,își plâng sărăcia și neputința iar adesea se ceartă.
De la aceste categorii sociale cu pondere și greutate pe umerii statului să trecem la categoria celor implicați activ în structura societății românești, producătorii de bunuri și servicii, majoritate tineri.
Pentru mine ei și copii lor mă îngrijorează, starea lor de sănătate fizică și mintală. Lor nu le ajunge timpul, sunt în continuă criză de timp. Educația și viața armonioasă este departe de ce ar trebui să fie. Și de aici, așa cum scrieți în comentariu, apar discuții, disensiuni și o mică scânteie declanșează scandalul.
Avem prea multe informații care se vehiculează în spațiul public, multe dintre ele sunt balast, mulți nu au puterea de filtrare și selecție,ne pierdem în lucruri inutile propriei vieți și de la acestea nu mai este decât un pas până la „Grecu”. (Pentru necunoscători era o vorbă în trecut despre cei care ajungeau la clinica de psihiatrie din Tg-Mures condusă de prof.Grecu, iar acum de fiica lui și ginere).
Să auzim numai de bine!