PPI cu Radu Florea-Prima zi fără țigară
Prima zi fără țigară. Pentru cine?
La miezul nopții trecute a intrat în vigoare legea anti-fumat. Nu știu cum au petrecut-o fumătorii dar știu că unii patroni de localuri au copt programe speciale de ținere a fumătorilor pe lângă casă, adică la tejghea.Cum vechile obiceiuri dispar greu, rămâne de văzut cum se va derula supravegherea celor care nu vor respecta legea. Cine îi va intercepta, verbul momentului, ca să îi dea în gât nu să îi tragă în piept?!
Nu va fi acest lucru reprobabil? În definitiv, fumătorul are grijile lui, nu-i ajung astea create de dependența de țigară? Să aibă un foc la el mereu, lîngă inimă, țigări de rezervă pt zile negre și doamne, câte una chiar și pentru dușman, un loc de evadat pe lângă litera legii, nemaivorbind de problemele de sănătate care, dacă nu au venit încă, cu siguranță vor veni când ți-e lumea mai dragă și țigara mai aprinsă!?
În anii 60, gestul fumatului era asociat, până într-atât imaginii de adult preocupat de chestii serioase, încât actorul Humphrey Bogart s-a și consacrat pe marele ecran cu chiștocul în colțul gurii. Ce să mai zic de bunicul meu care prin anii 70 încă mai avea la brâu foițe de ziar, tăiate în pătrățele în care răsucea bagăul, tăbacul din producție proprie, care îi îngălbenise mustața și degetele alea două de fumător înrăit. Și tot a trăit 86 de ani cu vaca la deal, pe pășune. Astăzi gestul acela, al lui Bogart în Casablanca la bar, a rămas de analele cinematografiei clasice. Sănătatea primează, că suntem tot mai înghesuiți pe o planetă tot mai bolnavă. Avem grijă toți de asta. Fumători și nefumători, deopotrivă…
Am zis și eu, n-am dat cu parul…
comentariu de Radu Florea
