PPI cu Radu Florea-Sărăcia, bat-o vina…
Sărăcia, bat-o vina…
Ce înseamnă de fapt, să fii sărac? E pentru fiecare din noi un răspuns care diferă în funcție de raportare. La ce anume ne raportăm:la sănătate, bani, avere, proprietate, la satisfacții sentimentale, profesionale, estetice. Cât de sărac ești sau poate că nu ești?! Asta e o evaluare pe care fiecare dintre noi o poate face după propriile standarde dar și după cele ale societății, țării, economiei în care trăim și muncim. Dacă nu muncim, în lipsa unor moșteniri de familie, evaluarea propriei stări de bunăstare sau proastă-stare după caz, o putem face după cât de bine asistați suntem de societatea în care trăim, mă refer la persoanele în vârstă și la cele cu probleme de sănătate, care probleme, le împiedică să muncească în cazul în care încă nu au împlinit vârsta de pensionare. Includerea sărăciei în programul ONU de Obiective de Dezvoltare Durabilă care își propune eradicarea sărăciei extreme și combaterea schimbărilor de climă până în 2030 e o bună idee.
Însă practica ne omoară, se spune pe la noi, pe la români!? Ce te faci când, deși ești sănătos și apt de muncă, n-ai unde munci sau dacă ai atunci o faci pe bani puțini, că doar ni s-a înrădăcinat- la modul fals, asta e părerea mea, că nu sunt bani. Cum să nu fie când în jurul nostru se fură miliarde de Euro la greu de peste un sfert de secol!? Deci bani sunt, numai că avem o problem cu cei care îi gestionează și direcționează. Pentru că nu ajung la satisfacerea interesului celor mulți, la binele colectiv, care în primul rând asta înseamnă: să trăiești decent, nu bogat dar nici de azi pe mâine, că aia nu e viață!? Este sărăcie relativă, așa au numit-o specialiștii. Cu sărăcia, la pachet pe cale de consecință vine lipsa de școală și de aici slaba informare și apoi facila manipulare. De aceea avem un popor ușor de dus cu nasul de la o campanie electorală la alta, chiar și de la o zi la alta de către conducători. Pe promisiuni, pe vorbe goale și pe pomeni, cât să nu se moară de foame. Când granițele și legile au permis-o mulți dintre semenii noștri nu au mai stat cu mâna întinsă și au plecat la muncă decentă, adică pe bani care înseamnă ceva mai mult decât pita pe masă astăzi. Înseamnă planuri pentru ziua de mîine, un viitor pentru ei și copiii lor, pentru timpul liber și pasiunile lor. Global, fenomenul sărăciei e departe de a fi eradicat. Dar se lucrează la asta, avem promisiuni de la ONU. Cât se vede, asta e de comentat.
Am zis și eu, n-am dat cu parul…
comentariu de Radu Florea
