Foto: Radio Tg.Mures Blog/ Punctul pe i: Proprietatea privată nu-i un moft
Așa cum declara Ion Iliescu la puțin timp după revoluție. La 25 de ani după evenimentele care ne-au scos în stradă pentru o lume mai bună și-o pită mai albă, românii conduc în topul proprietarilor de pe bătrânul continent. Un studiu Eurostat dat publicității în această lună, arată că 95,6% dintre cetățenii acestei țări sunt proprietari. Biroul de statistică al UE mai zice că îi depășim pe cei din țările dezvoltate la greu, precum Franța, Anglia, Germania, Spania sau chiar Polonia. Ne sunt colegi de clasament al proprietății, lituanienii cu 92,2% populație de proprietari, slovacii cu 90,5% , ungurii și croații cu 89,6, respectiv 88,5% neam de proprietari. Nu-i o coincidență faptul că, tot în aceste țări, veniturile sunt cele mai mici.
Să fie fudulia românului care – sărac, dar cinstit… tot conform unei sintagme iliesciene din anii 90- preferă să tragă o viață ca robul pe datorie la bănci, numai să aibă acte de proprietar pe ceva, un bordei, o casă-n bloc sau măcar la marginea apei? Nu mă refer la îmbogățiții tranziției cu vilă pe malul lacului, la Snagov sau prin alte zone rezidențiale ale patriei, aceia oricum nu-s mai mult de câteva procente pe planetă. Că 1% dintre noi dețin toată averea de pe pământ, asta iarăși vine să confirme o altă zicere populară de la noi, cum că cine muncește… n-are timp să facă bani!?
Cert este că eforturile românilor și ale bulgarilor- ale esticilor Europei în general- sunt mult mai mari pentru generarea acestui sentiment al proprietății. Dacă în Elveția, salariul mediu net e de 2615 Euro lunar, la noi același indicator e de 15 ori mai mic. 248 de Euro pe lună primește lituanianul, 267 de Euro ungurul, iar 351 de Euro primește în mână, slovacul. Noi și bulgarii suntem sub 200 de Euro lunar salariul mediu net pe economie, asta conform barometrului Eurostat. În Elveția, numai 44% dintre cetățeni se vor și sunt proprietari. Austriecii 57,3%, germanii în proporție de 52,6%, francezii pe la 60%, spaniolii aprox. 77%.
O explicație personală ar fi aceea că, venind dintr-o perioadă ideologică de privațiuni de tot felul, când totul și nimic era “bun al întregului popor “ în communism, românul evadat în lumea consumistă a sărit în extrema verbului “a avea”. De aici se trage și shoppingul compulsiv de sărbători, Black Friday-urile și tot felul de ocazii de devalizare a rafturilor și vitrinelor de mall.
Poate că trebuie să mai treacă încă 25 de ani până când generațiile următoare, născute după decembrie ‘89, să se distanțeze de mania lui a avea, ca singură condiție de a fi cineva în oglinda de la baie dar și în ochii vecinului de peste gard.
Am zis și eu,…,n-am dat cu parul…!
Radu Florea
