[VIDEO] Punctul pe I cu Radu Florea-Taxa pe cultură, cu sau fără timbru…
Taxa pe cultură
E ultimul lucru de care mai avea nevoie cartea la români. Sau mersul la filarmonică, ori la teatru și concert. După sintagma că toată lumea scrie dar nimeni nu mai citește, proiectul de lege care vrea să pună un soi de acciză pe carte ca și pe litrul de benzină, are șanse să dea în cap poftei de lectură pe care o mai au clienții unor librării și târguri de carte unde fiecare leuț pus deoparte luni la rind, putea fi investit în ceea ce astăzi se vede că lipsește majorității celor care ne conduc, cultura, educația prin carte. Problema mea este că măsura vine tocmai din rândul celor care mai au o tangentă la fila de carte, cum e senatorul Varujan Vosganian, omul cu exces de mimă, retorică și glande lacrimale când vine vorba doar de propriul interes. Așa și cu cartea, în calitate de vicepreședinte al US a copt acest proiect care, chipurile, îi va scuti de neliniști existențiale pe cei care scriu, dar nu îi cumpără nimeni sau puțină lume. Detectez un pic de conflict de interese și aici, a funcției de la uniune a domnului Vosganian cu cea de autor al numitului proiect de lege al timbrului cultural. Pe cine ajută timbrul ăsta cultural, pe producătorul de artă, pe creator sau pe distribuitor? Asta salvează cultura națională? Încă o taxă?
Reacțiile, deocamdară, numai ale editurilor din FER, acuzate de la grămadă de evaziune fiscală cu slova tiparului, n-au încetat să apară. Creșterea prețului final la cărțile de beletristică va fi în beneficiul exclusiv al US, stă scris într-un comunicat al federației publicat luni pe mediafax.ro. Adică va fi un soi de protecționism al celor din uniunea de creație specifică. Ce se vor face cei cu venituri mici care abia reușescu să pună de rechizite pentru școlari darămite pentru cărțile obligatorii de lectură, că cele de la bibliotecă niciodată nu ajung pentru toți elevii. Unde mai pui că măsura e nemaiîntâlnită în UE, anunță FEP-Federația Europeană a Editorilor și IPA-asociația internațională a acestora. Și asta ar fi numai în zona de carte, dar ce te faci cu mersul la spectacole, de teatru și film, sau la expoziții?
Pentru același cetățean de rând, achiziția unei cărți, sau a unor cărți de câteva zeci de lei pînă la o sută ori mersul la teatru, film sau concerte, a fost mereu un efort la care a consimțit după o chibzuință simplă. De când se știe, românul majoritar a trebuit să rupă bani de la ceva ca să facă altceva cu ei. Așa se naște întrebarea existențială: cât de importantă e lectura ca și cultura pentru om? Pentru fiecare dintre noi? Cine și ce mai citește, în afară de mailuri, newslettere și timeline-uri de social-media? Câți oameni mai au nevoie de interacțiunea fizică cu cartea, cu mersul la teatru și privitul unui tablou, de informația din respectivul eveniment, act cultural?
Experiența altora povestită în imagini și texte gripate gramatical pe facebook sau pe la televizor, asta e singura formă de lectură pentru majoritatea oamenilor. Glumeam pe vremuri despre limitele cititorilor de etichete de sticle din cârciumă. Ăia măcar erau sinceri, consumau ceea ce citeau. Câți dintre noi consumăm cultură autentică, dintr-o nevoie la fel de adevărată? Aceea că nu putem concepe viața, fără porția de cultură.
Am zis și eu, n-am dat cu parul….
comentariu de Radu Florea
