Punctul pe I cu Radu Florea- ANAF-ul ei de viață
ANAF-ul ei de viață
Vin vremuri grele pentru cei cu bani. Povara lor la bancă sau la saltea începe să se simtă, cel puțin în strategia recent demaratei campanii de depistare a marilor averi dobândite dubios. Acolo, diferența între câștig și consum, indiferent că-i vorba de o cheltuială de vacanță exotică sau de limuzina de pe malul piscinei de pe lângă vila aferentă le va sări în ochi în lunile ce vor urma, inspectorilor fiscali din noua structură ANAF, compusă din opt direcții regionale de verificare fiscală din principalele orașe ale țării.
Adio bani cu valiza în direct la fotbaliști sau teancuri de Euroi lipți pe fruntea manelistului, de către nuntași cu dare de mână și Ferrari în lesă…numai gândul că nu știi cine bate-n poarta de fier forjat sau sună touch-screen la ușa Jaguarului din curte, ar putea să le dea fiori celor vizați. Sau idei, să plece cât văd cu ochii către alte paradisuri fiscale, cum amenința mai deunăzi, o interpretă de manele?! Ce pierdere ar fi pentru țară, darămite pentru sănătatea fiscală a acesteia! Dincolo de cinstea și disciplina pe care mi le doresc instalate o dată și-n țara asta care încă visează la modele scandinave de sănătate socială și economică, măsura ANAF ar trebui făcută numa-ncet și cu vorbă bună, vorba ardeleanului, nu heirupist și după urechea vecinului. De ani de zile vedem la televizor cum se aruncă cu sute și mii de Euro pe la nunți de interlopi și cămătari, cum se tranzacționează fotbaliști pe sume de bani cu șase, șapte zerouri în coadă, cum reședințe de înalți funcționari ai statului nu pot fi survolate decât din helicopter de necuprinse ce sunt.
Să fiu bine înțeles, ideea nu e una de mânie proletară, de răzbunare a celui sărac și cinstit- deși diferențele uriașe dintre cei puțini dar putred de bogați și cei mulți, cu nici două sute de Euro pe lună, alimentează o astfel de stare de lucruri- ideea este, cum spuneam, de impozitare în funcție de venituri și proprietăți, prin aplicarea legii la fel pentru toți.
Unii patroni din mediul privat de afaceri și-au exprimat deja temeri față de ofensiva ANAF, alții spun că era și timpul pentru dar, că așa ceva trebuia pornit de la un moment zero. Astăzi, oricine poate spune că a făcut banii aceia în ultimii 25 de ani, că a avut un business de familie, o mătușă strângătoare ori șapte case de la bunici și unchi fără copii și date în chirie. Totul e să nu se pună o presiune pe mediul de afaceri, să nu se creeze un climat de nesiguranță pentru investitori ci unul de garanție a investițiilor care sunt pe minus în ultimii ani?! Cu consumul anemic al unei populații din care peste 40% trăiește zilnic la pragul de sărăcie relativă- atât că nu moare de foame- cu încurajarea nemuncii prin ajutoare de tăiat frunze la câini pe treptele primăriei nu poate fi vorba nicicând de bunăstare populară și de fericire națională.
Am zis și eu… n-am dat cu parul!
comentariu de Radu Florea
