Punctul pe i cu Radu Florea-Dumnezeu e acum și pe facebook?
Dumnezeu e acum și pe facebook?
Trăim vremuri de mare viteză, internetul face toți banii, dar și din om neom. Existând pe facebook și monitoare de dimineața până seara, unii uită să mai trăiască privind liniștit pe geam, la renașterea floricelelor de pădure, la înmugurirea timidă a pomilor de pe alei, la dansul norilor și prin zăpada mieilor. Unii chiar au uitat să se mai privească drept în ochi, cum se zice, nu doar în treacăt, autist ca semaforul care știe numai trei culori. Cu toată graba asta IT –istă, nu mi se pare că ne-am apropiat mai mult de Cel-de-Sus, decât atunci când ne rugăm.
Oriunde, nu doar în biserică și nu numai cînd avem mare nevoie de ceva sau de cineva ca să ne scoată la liman. Ci și când ne simțim foarte bine, când toate merg ca unse în jurul nostru. Vă propun în această săptămână să lăsăm deoparte cele lumești și strâmbe și să încercăm, în Săptămâna mare creștină a Patimilor, să decoasem împreună tainele credinței. De ce există ea pe lume, câtă nevoie avem noi și are ea, societatea existențelor noastre virtuale și superficiale, de o pronie divină, ori de un înger păzitor aferent ăstora mici și imperfecți, dar cu vise egoiste de premărire.
Unde îl mai postăm pe Cel-de-Sus în sufletele noastre, o facem doar de Crăciun și de Sfintele Paști din respect pentru bunici și părinți? Postim numai ca să slăbim?! Sau chiar avem un plan de a deveni mai buni cu noi și cu cei din jur prin gânduri și fapte pozitive? E greu într-o civilizație a competiției să mai întinzi o mână săracului, bolnavului, bătrânului, darămite mediocrului, neperformantului de lângă tine. Societatea și mass-media de can-can nu asta promovează, ci valorile de succes material și imediat dacă se poate, pentru care nu e loc de mamă, de tată, de prieteni adevărați. O victorie călcând peste cadavre, conștiințe și cuvântul dat.
Cât despre relaționarea autentică, mai degrabă căutăm soluții individuale și cel mult de grup restrâns; societatea civilă și civică abia începe să se organizeze după un sfert de secol de bâjbâială, mai întâi în jurul câinilor fără stăpân, a copiilor bolnavi și orfani și mai apoi a naturii prăduite de șacalii pădurilor.Cine ne mai arată calea, care e modelul când familia se dezbină, biserica face biznis pe bursă iar credința absolută cade în extremism religios de tip Tanacu sau ISIS?
Care e mai tare, Dumnezeul meu sau al tău, cel din biserică sau cel de pe site? Am întrebat și eu, n-am dat cu parul…
comentariu de Radu Florea
