Punctul pe I cu Radu Florea-Ecumenismul, de unde și până unde
Ecumenismul- de unde până unde?
Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor aduce periodic, în discuție, ecumenismul religios. Bune intenții avem cu toții dar practica, ea ne omoară…De când lumea, cu o cruce în mâna dreaptă sau în cea stângă ori chiar cu o semilună, promotorii diverselor religii de pe pământ au propovăduit omul nou și lumea bună. Probleme au a apărut când nu toți au fost de acord. De-a lungul secolelor, fiecare parte avea propria variantă de viitor luminos și crez într-o lume mai bună. Și au vrut s-o pună în aplicare, fiecare la el în bătătură. Dup-aia și-n vecini. Atunci au început problemele. Adevărul e că din totdeauna, majoritatea își dorește liniște și pace. Unii însă, în minoritate fiind de regulă, după zeci de ani de liniște și pace, se satură de previzibilitatea armoniei, a liniștii de azi și mâine și atunci, caută acțiunea. Să simtă că sunt vii. Goi pe dinăuntru și săraci pe dinafară, încep să viseze acțiune cu orice preț, chiar și cu ochii deschiși. Visează, bunăoară, cum ar fi să schimbe lumea. Că au ei o altă variant, și mai bună. Până la un punct, chiar le merge, reușesc să facă asta: s-o schimbe. Mai toate religiile propovăduite s-au vrut promotoare ale păcii pe pământ. Chiar și printr-un război, bineînțeles, declarat sfânt.
Că există un singur Dumnezeu și că în funcție de cultura locului de pe acest pămînt trebuia să poarte un nume, m-am convins. Nu îmi este clar de ce, dacă Dumnezeu vrea numai bine, se întâmplă numai rău?! Să fie asta asta oare, pentru că în practicarea religiei sale, omul e tot imperfect, ca și copie a marelui Creator? După chipul și asemănarea Lui? Este religia opiu pentru popor sau doar vorbă bună de pus la rană?
Întreb și eu, că nu dau cu parul…
comentariu de Radu Florea
