[VIDEO] Punctul pe I cu Radu Florea-Langsam aber sicher
Langsam aber sicher
Așa spuneam ieri, că se mișcă lucrurile în zona prezidențială. Încet, dar sigur, vorba pe care am învățat demult, la gimnaziu, la ora de germană. Trebuie să ne obișnuim cu un nou fel de a face lucrurile la Cotroceni și în țară. Nouă ardelenilor, poate nu ni se pare mare lucru, ăsta făcut încet și cu treabă bună, deși în România ultimilor 25 de ani, lucrul bine făcut nu mai e să fie apanajul unui anume spațiu etnografic sau folcloric, regional vorbind. Goana după profitul imediat, influențe de grup, circuite ale mitei, șpăgilor și tunuri de șapte zerouri în coadă, au stricat modele sociale și de personalitate, care nu mai au nimic de a face cu cei șapte ani de acasă ori cu bunul simț al plaiului natal. În jurul ciolanului de la București, mereu în grabă după halca cea consistentă, mulți au uitat de unde au venit, n-au mai avut nici mamă nici tată, darămite un interes colectiv, național.
Vizita președintelui Klaus Iohannis la Berlin mă unge la rană. La rana pe care mi-au făcut toți cei care și-au bătut joc timp de 25 de ani de viața mea și a tuturor celor care și-au văzut de treabă în țara asta și pe afară, dacă e să mă refer la umilința îndurată de cei din diaspora în chestiunea votului pentru un nou președinte. Care președinte, imediat după victoria de acum trei luni, a declarat că nu are nimic senzațional de făcut și de declarat, decât că are de schimbat totul. Și într-adevăr, normalul pare senzațional, după decenii de halucinantă disoluție a valorilor în România. Urmărindu-i ieri, discursul firesc dar rezervat, umăr la umăr cu cancelarul german Angela Merkel, președintele României Klaus Iohannis, mi-a ridicat orizontul de așteptare. Dădea bine. Nu doar pentru circumstanțele diplomatice ale momentului. Și nu doar în direcția pragmatică de aderare la spațiul Schengen și la moneda unică europeană. Ci în direcția unui altfel de parteneriat cu vestul, cu lumea civilizată, care tace și face de la război încoace, care respectă angajamentele asumate și nu doar umple la protocol o margine de poză de grup de pe bătrânul continent. Și asta se vede pe autostrăzi ca și pe pârtii de schi, în spitale și muzee, prin cârciumi, patiserii și parcuri, în gări și aeroporturi. În pensiile, în salariile, ca și în ajutoarele lor de șomaj.
Germania ne-a așteptat destul ca să ne rezolvăm problemele, acum e momentul ca și noi ca țară, să facem pasul mult-așteptat spre Germania.
Am zis și eu, n-am dat cu parul.
comentariu de Radu Florea
