Punctul pe I cu Radu Florea-Patriotismul
Patriotism să fie, primesc, dar…pe bune!
Chiar așa, că de cel de gargară de genul „mândru că sunt român” dar umblu în jipan și merțan, îmi dau copiii la școli străine, îmi fac concediile la greci și mă operez de menisc la turci sau austrieci, am tot auzit.
Patriotismul adevărat nu e cel de banner, de lozincă, nu se arborează numai în ziua națională la defilarea de fanfară a unei armate subdotate de mercenari, pentru ca în restul zilelor din an să ne-o dăm la gioale ca neandertalienii la gura grotei. Patriotismul adevărat începe când îți pasă de aproapele, fără zarvă mare, mai ales de cel pe care nu-l cunoști în mod direct și nu rămâi indiferent la necazurile sau la lipsurile lui. Patriotismul adevărat e când cumperi produse autohtone ca să stimulezi economia patriei, cînd te lauzi pe afară cu ai tăi și cu frumusețile țării tale dar și cînd îți recunoști limitele și minusurile de individ, neam și țară. Și când faci ceva ca să schimbi lucrurile în bine fără să apari la televizor pentru asta.
Care e instrumentul (barometrul, reperul, indicele, samd…) cel mai adecvat de măsurare a patriotismului? Vă întreb, pentru că eu unul, după peregrinări prin țară și pe afară vreme de 30 de ani de zile, am cel puțin o opinie, iar dumneavoastră poate, sau siguranță că aveți o alta sau chiar mai multe. Și cu cât mai multe opinii, criterii și repere personale, cu atât mai bine vom identifica patriotismul de fațadă, gol pe dinăuntru, pentru a-l ocoli la anul când, îl vor scoate la înaintare cei care or să ne ceară votul –pentru a câta oară- ca să ni se așeze fuduli în față, ca măgarul la oi- pentru te miri ce mari proiecte înțepenite la faza de carioca pe hârtie….
Am zis și eu, n-am dat cu parul…
comentariu de Radu Florea
