Foto: Radio Tg.Mures Punctul pe I cu Radu Florea- România, ca un muzeu
România, ca un muzeu (din ciclul “Adio, pică frunza…”)
Cine să ne mai viziteze și pentru ce? Păi dacă tot nu ne-a ieșit în anii trecuți, acțiunea de promovare turistică a țării cu frunza vrăjită de pe sigla Grădinii Carpatine-Carphatian Garden- prințul Charles pricepându-se mai bine decât autohtonii responsabili din ministerul de resort la capitolul comunicare și PR- măcar e ceva faptul că reședința din Primăverii 50 a soților Ceaușescu a ajuns piesă de muzeu. Sigur e un lucru: astăzi poate fi văzută pe viu de către tot bun-platnicul, de la noi și din lumea largă, opulența de care se înconjurau cuplul dictatorial și aparținătorii care propovăduiau în anii 70-80 cum o să curgă numai lapte și miere, în timp ce câinii comunitari vor umbla cu covrigi calzi în coadă, în nesfârșita epocă de aur.
Tot am rămas cu ceva din planurile cincinale ale facerii de bine. Naștem masterplanuri la orice. Nu știi de unde să începi ceva, apuci un marker roșu și un panou grafic sau cum i-o fi zicînd, pui de un brainstorming cu subalternii și presa și ceva tot o să iasă. Dacă nu din prima, poate din a doua încercare… Ideea cu casa-palat-muzeu a Ceaușeștilor e, după mine, aceea că nu trebuie să uităm și nici să ne rușinăm de trecutul nostru comunist. A fost posibil să bem amarul perioadei și cu concursul nostru, al celor mulți care, firi creștine și răbdătoare, cu frică de Dumnezeu, am marșat mult timp pe ideea că mai rău de atâta să nu ne fie. Că încă nu-I bai. Pînă a fost bai mare.E ca și cu politica zilei: avem politicienii și conducătorii pe care îi merităm, pe emanații noștri, cum se autointitulau la primele alegeri libere din mai 90, Iliescu și ai lui. Astăzi, lecția istoriei se cere periodic reîmprospătată ca să nu o ținem din greșeală în greșeală spre victoria finală!
Am zis și eu, n-am dat cu parul…
comentariu de Radu Florea
