Punctul pe I cu Radu Florea-România de vis. Noi de ce nu știm asta?!
Cică avem o țară de vis.Noi de ce nu știm asta?!
De un sfert de secol ne tot întrebăm asta. Ce facem cu România? Așteptăm să vină alții să ne-o descopere, să ne-o laude și poate, pe banii lor, să ne-o facă accesibilă lumii întregi. Că noi nu suntem în stare.
Au tot fost anemice inițiative locale, acum 15-20 de ani, timide, sufocate sau dacă nu, cel puțin încetinite de hățișul birocratic al finanțării, de contrele politice din adminsitrațiile locale și județene și cel mult câte un drum expres sau european modernizat, în ritm de ochiul melcului. Cam asta e ceea ce s-a reușit în România turistică a ultimilor 25 de ani. Fără un plan de țară, de zone și de obiective turistice abordate unitar, profesionist, suntem unde vedem că ne aflăm. La coada vacii și a Europei. În zona de pensiuni rustice și spa-uri, a unui turism de weekend. Departe de profitul multor țări mai puțin dotate de la Cel-de-Sus cu frumuseți naturale și care încasează bani frumoși pe turismul din jurul unor parcuri naționale născute lângă un luciu de apă bine amenajat, dar și a unor rezervații naturale obsedant de curate ecologic, sau muzee vii în aer liber și locuri unde se mănîncă autentic, civilizat și pe săturate, în liniște, fără cozi și înghesuială.
De câțiva ani însă, ceva s-a schimbat în România și nu ni se datorează nouă, ci regalității britanice.Prințul Charles și-a descoperit ceva antecesori în Ardeal și de aici tăvălugul mediatic favorabil pentru Transilvania. Delta Dunării, mănăstirile din nordul Moldovei erau cunoscute încă din anii 70, la Marea cea Neagră și ieftină veneau nordici cu miile vara. Astăzi, avioanele noastre ies de pe pistă la o lapoviță mai consistentă, hotelurile de pe litoral sunt în paragină de la prea mult spirit intreprinzător abramburit de norme fiscale în mișcare și transformare, drumurile sunt ca și calea ferată, în moarte clinică cu unele excepții naționale.Autostrăzile, la o verificare mai atentă, se demontează că nu rezistă altfel, decât pe secțiuni.
Paradoxal, la noi, vesticii și televiziunile lor documentare tocmai asta au descoperit. Traiul în botă și igiena la izvor.Ultima civilizație arhaică a Europei încă mai mișcă, în transhumanță fiind, cu rahatul de oaie și balega de vacă împroșcate mioritic pe drumuri europene și naționale, cu privata în fundul curții și a stânei, cu spălatul la fântână și mai puțin la duș. Iată ceea ce le lipsea după 50 de ani, occidentalilor sătui de servicii impecabile prin stațiunile Alpilor francezi, italieni, austrieci și la mal de Mediterană. România –etern, dar fascinant de rămasă în urmă față de restul lumii! Facem fraților, un capital din asta? Că revistele de specialitate străine ne tot pun în topul excursiilor de vis cu cetățile fortificate și bisericile noastre săsești, cu pădurile și fânețele montane unice, cu izvoarele curate și cu mâncarea ca la mama acasă de la festivalurile de iarmaroc mai dese decât zilele libere din calendar. Ce mai așteptăm?
Întreb și eu, că nu dau cu parul…
comentariu de Radu Florea
