Punctul pe I cu Radu Florea-Salariul minim. Ce să fie, cât să fie?
Salariul minim pe economie. Ce să fie, cât să fie?!
În sarabanda lărgirilor curelei bugetare care or să prindă până la urmă statul român, la colț și cu nădragii în vine, nu puteau să lipsească pretențiile sindicale. Categorii speciale de muncitori, mai organizați, între puținii care mai sunt la muncă cu acte-n regulă în țara asta, afiliații la marile carteluri sindicale BNS, Cartel Alfa și care or mai fi, își cer și ei partea „specială” rămasă de la capătul subțire al ciolanului.
După ce luni seara, la discuțiile din CES ( consiliul tripartit economic și social, dintre guvern, patronate, sindicate) liderul Bogdan Hossu amenința cu ieșiri în stradă după Anul Nou dacă nu se va mări salariul minim pe economie de la 1 ianuarie, ieri, guvernul tehnocraților pacifiști părea să fi căzut la o înțelegere cu sindicaliștii. Nici 1200 de lei de mâine, poimâine, că iar n-avem studiu de impact dar nici cât e acum de puțin, peste mia de lei.
Cum să fie, cât să fie? Că nu se mai poate cum și cât e acum?!
Așa că din luna mai de la anul, că tot persistă nostalgiile comunistoide cu întîiul Mai muncitoresc, părțile guvern-sindicate au bătut palma ca pierderea la salariu din primele patru luni ale viitorului an de la 1050 la 1200 de lei, să se găsească în ajustările periodice care se vor face din primăvară încolo. Mergând inclusiv la acoperirea deprecierilor coșului zilnic generate de inflația și fluctuația leului peste țară. Ceea ce știu e că puțin peste patru milioane de oameni muncesc în țara asta la vedere ca să susțină o populație de 16 milioane de suflete, de la copii la bătrâni, bolnavi și asistați sau uitați. Dintre aceștia, un million și vreo trei sute de mii au declarat că o fac pentru salariul minim pe economie. Buba e la sectorul privat unde orice patron preferă să dea la vedere salariul minim la angajat și pe sub masă restul în plus, dacă are de unde. Că de ce să dea la stat când el, statul român, nu știe decât să ia de la toți și fără să-i întrebe de sănătate?!
Zic și eu, că nu dau cu parul….
comentariu de Radu Florea
