Punctul pe I cu Radu Florea-SUE. Care din ele?!
Statele unite ale Europei. Care din ele?
Șocurile pe care le primește în ultimii ani spațiul comunitar și mai ales în anul care a trecut, ne arată că viitorul unit al bătrânului continent e încă doar un vis frumos, un ideal. De peste ocean, artizanii postbelici ai acestei Europe, americanii, nu ne văd prea bine. În Wall Street Journal, chiar avem o imagine cum că ne-am întoarce la vremuri întunecate de ev mediu, cu divizări interne între națiuni, între țări care una zice hăis alta cea, pe teme stringente cum ar fi migrația extracomunitară.
Pericolul divizării actualei UE e mare întrucât astăzi dușmanul de la est nu mai este neapărat Rusia, cel puțin nu doar ea, în accepțiunea războiului rece.Blocurile coerente care existau atunci, la vest și la est de zidul Berlinului, făceau jocurile mai simplu de urmărit. Astăzi, însă, Europa e la cel puțin dpuă viteze în interiorul construcției spațiului comunitar. Deciziile se iau la Bruxelles dar se frânează ulterior la Berlin, Londra, Haga sau Paris. Nu mai zic de aplicarea lor, care la fiecare în bătătură, se face cu un puternic accent național, în continuare. Robert Kaplan vorbește în Eseul de sîmbătă din WSJ chiar de o Europă fracturată, după zeci de ani de pace și prosperitate, mergând din anii 50 și pînă în 2009.
Cum s-a ajuns aici? De ce? Răspunsul e mai mult decât complex. UE s-a născut pe model și bani americani, un model de bunăstare de consum, preluat de peste ocean și aplicat prin planul Marshall de reconstruire a Germaniei distruse de bombe. Europa s-a împărțit când la lalta când la Malta. Vestul ei s-a pus pe treabă și din anii 50 încoace a fost visul nostru de „o țară ca afară”. Prăbușirea URSS și revoluțiile din statele foste comuniste de la est au deschis pârtie către o Europă unită după proiectul lui Schumann, ministrul france z de externe de atunci. Asta a fost posibil până când lumea arabă a rămas închisă într-ale ei. După primăvara arabă, situația s-a complicat tot mai mult. Regimurile totalitare din Libia, Iran, Siria au început să se clatine și astăzi asistăm la cea mai mare migrație între civilizații, de la est la vest. În plin proces de deschidere a granițelor, șocul acesta a determinat reacții extreme și contrarii în țările UE și printre liderii lor, de la invitații în exces și pînă la ridicarea unor noi ziduri, chiar dacă, deocamdată, sunt numai garduri de sârmă ghimpată.Mesajul e același: nu vă vrem nici dacă am avea locuri libere! Paie pe foc pune când nu te aștepți extremismul marca ISIS, așa că viitorul comun în Europa nu arată bine deloc. Robert Kaplan vorbește de un nou Ev Mediu pe bătrânul continent, cândva promotor al luminilor spiritului liber.
Interesul SUA , altfel un concurrent economic al Statelor Unite ale Europei, e să aibă un partener unitar în cuget și-n simțiri, vorba poetului, ca și în faptă.Deocamdată nici în intenții, nu ne simțim prea bine iar viitorul e deja aici în curtea noastră. Iar timp nu mai avem pentru multă diplomație.
Am zis și eu, n-am dat cu parul…
comentariu de Radu Florea
