Foto: Radio Tg.Mures Punctul pe I cu Radu Florea-Ziua NATO de după
Ziua NATO de după
Așa cum se obișnuiește, în zile cu porți deschise pe la instituții ale statului, cu bilanțuri și aniversări, se vorbește numai de bine despre activitatea instituției. Nu sunt discursurile care să te lămurească asupra unor vicii, de suprafață sau de adâncime, dacă ele există.Așa a fost ieri și cu ziua NATO în România. Din ce-am văzut și aflat din presă putem să ne culcăm liniștiți pe urechea amorțită. Suntem apărați în caz de…de ce-o fi, așa ni se promite, pentru că facem parte din cea mai solidă alianță militară de după al doilea război mondial.
Dar cine dă proba solidității? Declarațiile oficiale în plan public ale celor cu multe stele și trese poate, și, la firul ierbii sau mai bine zis al deșertului, militarii din teatrele de operațiuni, trimiși cu lunile de acasă de lângă familie, pe bani mai mulți decât în țară, of course doar pun scot viața la mezat, ca să facă manevre pe la străini cu patriotismul planetar în brațe. Realitatea este că e bine să fii într-un cadru organizat, de regulă cu cineva mai tare și mai mare decât tine. Așa era și-n copilăria mea de la bloc. Scăpai de cafteală dacă aveai un frate mai mare pe care să-l chemi în ajutor.
Numai că astăzi, în mileniul trei, serios pus sub semnul existențial al războiului, provocările nu mai sunt pe matricele conflictelor tradiționale de până în 1945 sau anii 60-70 în Vietnam. Aș putea spune că de fapt, suntem toți în război cu toată lumea și pe alocuri, pe unde ni se cere de către Big Brother și asta nu doar de la atentatele din 9/11de la New-York.
Respectul aliaților, pe care cică l-am cîștigat în 12 ani de NATO membership, nu va ține de paravan mai mult decât scutul defensive de la Deveselu în fața unor gherile urbane de genul celora în fața cărora UE este varză…de Bruxelles, Paris, Londra sau Madrid. Poate că un astfel de ceas aniversar ar fi mai bine fructificat dacă în loc să ne mai lăudăm cu puștile automate expuse în fața picilor sau cu forța de reacție rapidă a unor trupe speciale de câteva zeci și sute de Rambo, să recapacităm resursele bugetare și umane ale unui stat incapabil să facă față repede și eficient la tragedii colective, așa cum văd se tot întâmplă în cluburi, stadioane, aeorporturi și pe terase la cafea din Europa. Problema se pare că nu e doar cu statul român. Ultimele exemple negative chiar au venit din occidentul adulat pentru buna sa organizare, eficiență și finanțare din țări ca Belgia și Franța. Trupele speciale care apar pe străzi după ce tragedia s-a petrecut sunt ca și procesul verbal de constatare al milițianului dinainte de 89. La a constata se oprea totul. Timpul omenirii pentru constatări a cam trecut și nu-mi răsună în cap decât vorba ceea: Vrei pace? Pregătește-te de război!
Am zis și eu, n-am dat cu parul…
comentariu de Radu Florea
