Foto: Radio Tg.Mures/Raul Hategan În trend…despre Elena Udrea
Benzile galbene de „Breaking News” au invadat joi micile ecrane. De voie, de nevoie, fosta „ministresă” Elena Udrea a făcut o vizită pe la DNA şi s-a ales cu interdicţia de a părăsi capitala. Adio cumpărăturilor la Paris, la revedere serilor petrecute în alte capitale europene! Doamna Udrea trebuie să dea cu subsemnatul la circa de cartier.
„Păţăşti”, ce să zic. Nu am să scriu astăzi despre dosarul în care este anchetată cea alintată „Nuţi”, nici despre ce scrie în comunicatul DNA. Nu mi se pare corect să ne dăm cu presupusul asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane, atâta timp cât aceasta beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, adică până atunci când o instanţă ne va spune, definitiv şi irevocabil, că a comis sau nu o infracţiune sau alta.
Vreau să vă scriu, însă, despre o atitudine pe care am observat-o în mediul online. Bucuria nemărginită a oamenilor că dă Nuţi declaraţii la DNA, că e cercetată, anchetată, suspectată ş.a.m.d.
Nu o înţeleg.
De ce să te bucuri de problemele unei alte fiinţe umane, indiferent cum o cheamă, ce funcţie a avut sau are, de ce formaţiune politică aparţine, ce mărime la chiloţi poartă, ce culoare de păr are. Aţi înţeles, cred, ideea.
Nu-i iau apărarea personajului în cauză, vorbesc aşa, la modul general, și mă întreb cum de-am ajuns să ne bucurăm de problemele penale ale celorlalţi oameni?
„La puşcărie, să meargă la puşcărie”, îmi cântă refrenul ăsta repetitiv în cap. Nu e nimeni uşă de biserică şi când vine vorba de oameni politici, prin natura democraţiei originale în care trăim, nici măcar aşchii de uşă de biserică nu putem spune că sunt aceștia, dar asta nu înseamnă că avem dreptul să ne ridicăm la cer de bucurie când îi vedem, cu „brăţări” gri sau fără, plimbaţi prin parchete şi instanţe.
Nu de alta, dar roata, şi dacă e pătrată, tot se-ntoarce la un moment dat. Bucurându-ne de răul altuia ne stricăm karma şi, zău, merită?!
Sanda Viţelar
