Vreau să mă duc la teatru şi să mor de râs
Acest text este scris de un spectator. Nu sunt critic, nu sunt actor, nu am nici măcar minime studii în domeniul teatral.
La opt ani m-au dus ai mei prima dată la teatru. Coincidenţă sau nu, piesa care se juca se numea „Opt femei”. Îmi aduc aminte decorul şi cam atât. Dar m-am îndrăgostit de teatru.
Îmi place la nebunie să mă duc, să stau în scaunul meu şi să admir scenele care se desfăşoară în faţa mea. Să intru în spectacol, să-l las să mă absoarbă, să mă ducă unde vrea el, să râd, să plâng, să-mi dea în cap, să uit că afară se joacă o piesă mult prea reală şi depresivă.
Da, îmi place teatrul.
Am avut norocul să cunosc actori şi regizori, scenarişti şi scenografi, tenhinicieni şi coafeze de la Naţionalul din Tîrgu-Mureş. Sunt oameni faini, talentaţi, care pun pasiune şi credinţă în munca lor.
Rămân, însă, spectator, şi părerile mele sunt din sală. Şi, da, vreau să mă duc la teatru să văd o comedie bună, savuroasă, să râd până pic de pe scaun şi, când spectacolul s-a terminat, să mai stau juma’ de oră la o ţigară şi să râd, reamintindu-mi scene sau replici din piesă.
Din păcate asta se întâmpla rar, din ce în ce mai rar.
Pe scena Teatrului Naţional din Tîrgu-Mureş s-au montat, în ultimii ani, piese bune, texte interesante şi provocatoare, mi-au plăcut, nu zic nu. Dar am aşa un dor să râd la teatru!
Suntem bombardaţi zilnic de umor de proastă calitate, de scălâmbăieli jalnice în emisiuni TV care se vor de divertisment. Râdem de prostia celor din jur, facem mişto de politicieni, citim şi scriem pamflete mai mult sau mai puţin inspirate. Dar nimic nu se compară cu o comedie bună văzută la teatru!
Nu vreau să critic pe nimeni, îmi dau şi eu cu părea, doar pentru că m-am săturat, oricât de ridicat ar fi nivelul calitativ al actului de creaţie, să mă duc la teatru şi drama zilnică a cotidianului să o văd redată pe scenă.
Râd, dar e un râs trist, pentru că atunci conştientizez parcă şi mai mult cât de tristă şi goală e lumea în care trăim şi faptul că cum arta ar trebui să ne dea acele resurse necesare pentru a merge mai departe.
Da, vreau să mă duc la teatru şi să mor de râs. Măcar o dată.
Sanda Viţelar
